Thursday, October 9, 2008

Calabresi

Agave di Salvatore Minoliti


Questa poesia é dedicata a tutti i calabresi lontani dalla loro terra che portano sempre nel cuore il ricordo rivestito della sofferenza antica e nuova del nostro popolo.


Calabresi

Dinnu ca simu i figghi furtunati
'ndavimu u suli pe' pani profumatu
e u mari duci pe' stutari a siti

Dinnu ca stu profumu gersuminu
chi s'imbrischia cu rrangia e cu limuna
fu 'mpastatu cu nostru stessu cori

'Ndi dissiru co turcu e lu normannu
u grecu l'armenu e u bizantinu
ficiru razza pura da bastarda
e ca li nostri 'ntinni du penseru
'ndannu u poteri i sgrancinannu a luna

Ma nugghu 'ndi 'nformau ca simu stati
da sempre ttraversati e 'ntrappulati
da vortici da timpa e da tempesta
ca simu criaturi scarsi e nudi
e 'ndi sfrattaru da lu nostru tajiu
da li casi di rocca e di sdirrupu

E ccussì suli suli 'ndi 'ndi jimmu
intra a rrughi di strani - nui straneri -
chi nostri testi all'aria e a nostra voria
e sperti e muti sempri in cerca in cerca
i chigh'urtimu mmorzu i poesia
chi nnughu mai lu potti 'mpastoiari
chi nnugghu stuta e nnugghu po' llordari
mancu li vuci chi s'incappucciaru

Ora 'mpastammu a nostra crita duci
ca crita carda du rrestu du mundu
ora potimu diri ca sapimu
quandu cocchiunu parra du doluri
ma non volimu fari na bandera
ma non volimu fare na bandera.

- Giuseppina Amodei -

3 comments:

Pino Amoruso said...

Bellissima....
Questa caro amico Masino, me la salvo!!!

Ciao ;)

sunflower said...

l'immagine è molto bella...posti sempre delle belle immagini sai...
per quanto riguarda la poesia aimè non ci capisco niente...io non sono della Calabria...
buon weekend da emi...

Masino said...

Pino, lo immaginavo che questa ti sarebbe piaciuta :-)

Emi, grazie a te. Non sei calabrese? Vabbe' nessuno e' perfetto, ah ah !! (scherzo)